Chestionarul stilului explicativ
Adolescența este, dincolo de transformările biologice și sociale, o etapă de intensificare a activității reflexive. În această perioadă, gândirea abstractă și metacognitivă devine disponibilă, iar întrebările despre sine, despre lume și despre sensul evenimentelor capătă o greutate psihologică aparte. În această arhitectură internă în formare, modul în care adolescentul interpretează evenimentele trăite – mai ales cele stresante, ambigue sau eșecuri – devine un predictor esențial al adaptării, motivației și echilibrului emoțional.
Stilul explicativ se referă la modelul mental stabil prin care o persoană atribuie cauze evenimentelor semnificative din viața sa. Acesta implică trei dimensiuni fundamentale: locusul cauzal (intern vs. extern), stabilitatea în timp (temporar vs. permanent) și generalizarea (specific vs. global). Astfel, același eveniment – un eșec la un examen, de exemplu – poate fi interpretat ca fiind cauzat de lipsa de efort (intern, specific, temporar) sau de lipsa de inteligență (intern, global, permanent).
Deși aparent un construct pur cognitiv, stilul explicativ are implicații profunde asupra motivației, stimei de sine, rezilienței, vulnerabilității la depresie și nivelului de autoeficacitate. În adolescență, când sistemele de convingeri sunt în plin proces de formare și cristalizare, identificarea unui stil explicativ dezadaptativ poate reprezenta punctul-cheie într-o intervenție preventivă sau corectivă.
Chestionarul stilului explicativ, utilizabil începând cu vârsta de 15 ani, este un instrument de autoevaluare validat psihometric, care explorează sistematic tiparele cauzale prin care adolescentul înțelege evenimentele pozitive și negative. El nu vizează doar atitudinea generală față de sine sau față de lume, ci surprinde în mod diferențiat modul în care tânărul își explică succesul și eșecul în domenii diverse: academic, relațional, personal, familial.
Această diferențiere este esențială, pentru că mulți adolescenți pot manifesta un stil explicativ sănătos în contextul școlar, dar unul profund disfuncțional în sfera relațiilor afective. Alții pot avea un stil explicativ generalizat negativ, în care fiecare eșec este văzut ca o confirmare a unei incapacități fundamentale, iar fiecare succes ca un accident temporar. În aceste cazuri, profilul rezultat din aplicarea chestionarului poate scoate la iveală mecanisme subtile de autosabotaj cognitiv și vulnerabilitate afectivă latentă.
Instrumentul este aplicabil atât în evaluarea clinică a adolescenților cu tulburări afective, anxietate de performanță, perfecționism rigid sau scădere a motivației, cât și în procese de coaching educațional, consiliere vocațională sau orientare personală. De asemenea, este util în evaluarea profilurilor de risc în tranziții semnificative – examen național, alegerea unei cariere, plecarea de acasă, ieșirea dintr-o relație importantă.
Chestionarul nu este un test de „optism” sau „pesimism”, ci un instrument sofisticat de înțelegere a logicii interne pe care adolescentul o aplică realității. A interpreta un eșec ca fiind global, intern și permanent generează un tip de reacție afectivă complet diferit față de o interpretare specifică, externă și temporară – chiar dacă evenimentul obiectiv este același.
Aplicarea chestionarului durează între 20 și 25 de minute și se face într-un cadru securizant, fără grile valorice explicite. Itemii sunt formulați accesibil, dar fiecare răspuns oferă informații despre patternuri cognitive recurente. Interpretarea este realizată de psiholog clinician, care integrează profilul în contextul mai larg al dezvoltării adolescentului: istoricul său de reușite și eșecuri, mediul familial și educațional, imaginea de sine și mecanismele de coping afectiv.
Rezultatul nu este un scor global, ci un profil explicativ complex, cu posibile dezechilibre între dimensiunile pozitive și negative. De exemplu, un adolescent poate avea o tendință de internalizare a cauzelor pentru eșec și de externalizare a cauzelor pentru succes, ceea ce fragilizează stima de sine și reduce capacitatea de a învăța din experiență. În alte cazuri, se observă o generalizare disfuncțională („totul îmi merge prost”), care susține gândirea catastrofică și menține distresul afectiv cronic.
Instrumentul este recomandat și în cadrul intervențiilor cognitive de scurtă durată, ca punct de plecare pentru restructurarea gândirii distorsionate și consolidarea unor modele explicative funcționale, realiste, flexibile. Utilizarea sa este frecventă în programe de dezvoltare personală, traininguri de leadership sau orientare profesională, fiind deosebit de valoros pentru adolescenții care doresc să înțeleagă „cum funcționează gândirea lor” și cum aceasta le influențează emoțiile și deciziile.