AP – Chestionarul de Autonomie Personală
Autonomia nu este un eveniment, ci o construcție psihologică de lungă durată. Ea nu se rezumă la capacitatea de a lua decizii independente, ci integrează mai multe funcții interioare: controlul asupra propriilor acțiuni, asumarea responsabilității, coerența între valori și comportamente, toleranța la incertitudine și capacitatea de autoreglare afectivă și decizională. În adolescență, dezvoltarea autonomiei personale devine o componentă centrală a identității în formare și un indicator critic al sănătății adaptative.
Chestionarul de Autonomie Personală (AP) este un instrument de autoevaluare validat pentru adolescenți cu vârste între 15 și 19 ani, conceput pentru a măsura gradul de dezvoltare a autonomiei psihologice în dimensiunile sale principale: funcțională, emoțională, cognitivă și valorică. El nu măsoară autonomia socială sau materială în sens restrâns (ex. capacitatea de a locui singur sau de a se întreține financiar), ci structura internă a funcționării autonome, ca expresie a maturizării psihice.
La această vârstă, autonomia nu mai poate fi redusă la separarea de părinți sau la rebeliunea împotriva autorității. Dimpotrivă, ea presupune o formă de integrare – a valorilor asumate, a responsabilității față de sine și de ceilalți, a capacității de auto-organizare și de luare a deciziilor în acord cu un set intern de principii. Prin urmare, autonomia evaluată prin acest instrument reflectă nivelul de coerență intrapsihică și capacitatea de autoreglare orientată spre obiective personale clare.
Chestionarul explorează aspecte precum percepția asupra propriei competențe decizionale, capacitatea de a gestiona conflictele între presiunea externă și dorințele personale, asumarea responsabilității pentru consecințele acțiunilor, modul în care adolescentul își formulează obiective și își reglează motivația în raport cu acestea. De asemenea, sunt investigate convingerile legate de autoeficacitate, raportarea la greșeală și capacitatea de a opera alegeri autonome în contexte de incertitudine, fără dependență excesivă de validarea externă.
În context clinic, instrumentul este deosebit de util în evaluarea adolescenților care se confruntă cu dificultăți de asumare, indecizie cronică, pasivitate funcțională, rigiditate identitară sau dependență afectivă mascată. De asemenea, este valoros în înțelegerea conflictelor intergeneraționale, în procesele de orientare vocațională și în analiza profilurilor de funcționare preuniversitară sau preprofesională. Nu în ultimul rând, el oferă informații esențiale în intervențiile care vizează susținerea autonomiei psihice la adolescenți proveniți din contexte de parentaj hiperprotectiv, ambivalent sau instabil.
Aplicarea chestionarului se face sub formă de autoevaluare ghidată, într-un cadru securizant, care permite adolescentului să reflecteze asupra propriei funcționări fără teama de judecată sau evaluare comparativă. Durata este de aproximativ 20 de minute. Interpretarea este realizată de psiholog clinician și presupune integrarea răspunsurilor într-un profil de maturizare autonomă, cu evidențierea ariilor consolidate și a celor aflate în dezvoltare sau tensionate.
Este important de subliniat că autonomia personală nu este un construct binar, ci un continuum: un adolescent poate avea o autonomie cognitivă și decizională bine structurată, dar o autonomie afectivă fragilă, în care dependența de aprobare sau teama de conflict distorsionează alegerile. Alternativ, poate manifesta o autonomie emoțională aparentă, dar fără consistență valorică sau fără capacitate reală de auto-organizare.
Profilul obținut prin Chestionarul AP nu oferă un verdict, ci o hartă funcțională a modului în care adolescentul își gestionează libertatea interioară, răspunderea și capacitatea de acțiune conștientă. Aceste dimensiuni sunt deosebit de relevante în etapa în care se formulează primele alegeri identitare și profesionale stabile – liceul, cariera, relațiile intime, afilierea socială – toate necesitând o bază solidă de autonomie personală.
În cabinetul de psihologie, instrumentul poate fi utilizat atât individual, cât și ca parte a unui pachet de evaluare vocațională sau clinică extinsă. De asemenea, este potrivit pentru evaluarea adolescenților aflați în tranziție către viața universitară, în contexte de emancipare funcțională, sau în situații de conflict familial în care autonomia este invocată, dar prost înțeleasă și nesusținută.